Mafia pariurilor ... lui Pascal !


Let's face it ! Pascal a fost un contribuitor important al ştiinţei, îi datorăm multe. De la celebrul său triunghi până la studiile sale asupra mecanicii fluidelor (fapt pentru care este considerat părintele hidraulicii), descopeririile lui poartă marca inteligenţei sale sclipitoare (în ciuda faptului că era un om religios).

Însă ca Newton, Hoyle şi alţi oameni de ştiinţă de-a lungul timpului, i s-a dat ocazia de a face o gafă şi se pare că a profitat din plin de ea. Astfel, din străfundurile minţii lui, a venit cu un raţionament aberant, pe care creştinii îl ridică în slăvi azi ca find argumentul fatal împotriva necredinţei. Da, vorbesc de "temutul" pariu al lui Pascal.

Deşi este prezent în mai multe forme, în cele mai multe cazuri sună cam aşa (cu curtoazia TLP) :

Dacă crezi în Dumnezeu şi el există, te duci în Rai.

Dacă crezi în Dumnezeu, dar el nu există, nu pierzi nimic.

Dacă nu crezi în Dumnezeu, dar el există, te duci în Iad.

Dacă nu crezi în Dumnezeu şi chiar nu există, într-adevăr ai avut dreptate, dar eşti tot în situaţia celui care a crezut.
În concluzie: mai bine crezi şi rişti să câştigi totul decât să nu crezi şi să rişti să pierzi totul.


Pare cam de bun simţ şi în plus, este cât se poate de clar : se merită mai mult să crezi în Dumnezeu, decât să nu crezi. În fond, ce poţi să pierzi ?
Poţi să pierzi o viaţă trăită în frica paranoică de a fi judecat de Iahve, zeul teribilist iudeo-creştin. Ok, lăsând gluma la o parte, am să analizez acest pariu şi am să arăt de ce, în concepţia mea, este un argument slab şi ilogic pentru teismul creştin.

1. Pariul lui Pascal porneşte de la premisa că Dumnezeu există, prezentată ca o axiomă, deci se presupune existenţa unui lucru nedovedit, iar astfel acest "argument" se dovedeşte a fi decât o biată speculaţie metafizică născocită de un om de ştiinţă de talia lui Pascal, după o noapte de beţie. Cam atât ar fi necesar pentru a demola argumentul. Ar trebui să închid prăvălia acum , dar am să continui totuşi până la capăt.

2.Nu ia în calcul posibilitatea ca Dumnezeu să fie un zeu deist, neimplicat, impersonal, care pur şi simplu îl doare în *** despre ce credem noi oamenii despre el. În cazul acesta, datele problemei se schimbă dramatic iar credinţa şi necredinţa au aceaşi conseciinţă : "nu pierzi nimic". Astfel, opţiunea de a crede sau nu devine o opţiune a fiecăruia, care poate s-o respecte sau nu, în funcţie de bunul plac.

3.Pariul pare foarte rezonabil când este raportat doar la Dumnezeu, deoarece există două posibilităţi : să existe sau nu, astfel şansele sunt 50-50. Să fim oneşti, dacă cineva ar veni şi v-ar inivita să jucaţi cap sau pajură şi v-ar spune că dacă moneda pică cu stema în sus, câştigaţi 5.000 $, iar dacă pică cu banul în sus, va împuşcă în cap, v-aţi încumeta să jucaţi ? Desigur că nu.

Dar dacă în loc de Dumnezeu, ar fi unul din miile de zei pe care oamenii, de-a lungul timpului, i-au venerat ? Dacă am presupune că numărul lor a fost doar o mie, am face calculul şi am vedea că în loc de 50-50 şanse ca Dumnnezeu să fie unicul zeu am avea acum 1-999 şanse, deci 0,1%.

Mai rămâne Pariul lui Pascal rentabil ? Cu siguranţă nu, deoarece nu există nici o dovadă empirică şi obiectivă care să arate că lumea este guvernată de Iahve, de fapt, nu există nici o dovadă că lumea ar fi guvernată de vreun zeu, deci probabilitatea scade sub 0,1%.

4.Pariul nu ia în considerare cazul în care nu există Dumnezeu, aceasta find o greşeală de găndire specifică religiilor, care nu îi lasă pe adepţii lor să se gândească la faptul că s-ar putea înşela.

5."Dacă crezi în Dumnezeu, dar el nu există, nu pierzi nimic."
Cum am amintit mai sus, datorită credinţei în Dumnezeu, un om nu numai că poate să-şi trăiască viaţa în frica paranoică de a fi judecat şi pedepsit dar şi poate fi şi succeptibil la alte superstiţii religioase. Astfel, el începe să creadă tot felul de bazaconii primitive de genul : "Dumnezeu îţi interzice să mănânci carne de porc" sau "Dumnezeu îţi interzice să-ţi atingi organul sexual".

De alfel, cele mai mari nenorociri din cauza credinţei nu au venit aspura oamenilor, din partea lor, ci din partea credinţei altora, care şi le-au impus cu sălbăticie sub forma teocraţiilor, Inchizitiei şi a altor grozăvii. Astfel, minţiile lor primitive s-au făcut responsabile de morţile a mii de persoane (care în, aproape toate cazurile, erau nevinovate în raport cu atrocităţiile la care erau supuşi), pe care le-au torturat şi ucis fără nici o remuşcare. De ce ? Pentru că asta implica sistemul lor de credinţă în Dumnezeu.

6.Criza dovezilor pentru existenţa lui Dumnezeu este explicată astfel de către teişti : "Dacă Dumnezeu ar lăsa dovezi, credinţa nu ar mai avea sens". De aici şi întrebarea mea : oare acest pariu nu constituie o astfel de dovadă ? Nu oare credinţa provenită dintr-o evaluare a probailităţiilor intră în contradictie cu credinţa oarbă ?

În ultimul rând, vreau să spun că Pariul lui Pascal este un pseudo-argument lipsit de orice noimă şi mă mir cum de un om ca Pascal a putut să vină cu aşa ceva. Cine ştie, poate că am dreptate şi Pariul a fost gândit de el când se afla într-o stare de mahmureală, desigur dacă credinţa îi permitea băutul.

17 comentarii:

  1. În același timp mi se pare că pariul simplifică ideea de credință sau lipsa acesteia, reducând-o la o problemă de alegere, la un act complet conștient și arbitrar pentru fiecare individ în parte. Ceea ce nu e. Menținerea credinței sau pierderea ei reprezintă un proces îndelungat, la care contribuie toate interacțiunile individului cu mediul său înconjurător. Nu poți pur și simplu să te hotărăști să crezi sau să nu. Da, te poți preface, dar este o mare diferență.

    RăspundețiȘtergere
  2. Coborârea credinţei la rang de simplu moft. Interesant că mulţi ortodocşi aclamă prostioara asta.

    RăspundețiȘtergere
  3. mă mir cum de un om ca Pascal a putut să vină cu aşa ceva

    Newton face alchimie, iar altii se ocupau cu tot felul de aberatii. Gandeste-te ca pe vremea aia nu era nici un fel de argumentatie ateista prin mediul informational. Omaenii nu priveau lumea asa cum o privim noi acum. Macar Pascal a incercat sa argumenteze intr-un fel credinta, in loc sa propovaduiasca moartea ratiunii ca Augustin sau Tertulian. Pentru vremurile alea nu are ce sa te mire.

    RăspundețiȘtergere
  4. Una este să practici vreo pseudoştiinţă şi alta este să formulezi un raţionament defectuos (deşi ambele sunt în strânsă legătură). Om trăi noi în altă epocă, dar totuşi, la vârsta mea, Pascal inventa o maşină de calcul : )

    N-aş fi probabil atât de indignat dacă n-ar fi băgat la înaintare de-amboulea de creştini.

    RăspundețiȘtergere
  5. La varsta ta, Pascal habar n-avea de cele mai elementare notiuni de fizica, chimie, astronomie, psihologie, geografie, astrofizica, matematica sau biologie. Vezi ca aia tot oameni ca si noi au fost. Pe de alta parte uite-te la Francis Collins cat de imbecil e. In secolul XXI cu argumente ateiste pe tot campul, a mai fost si director de operatiuni la descifrarea genomului uman si tot o arde aiurea cu Hristos. N-ar de ce sa te mire ca Pascal se abera.

    RăspundețiȘtergere
  6. Atei au existat din totdeauna, fie că aveau noţiuni ştiinţifice sau nu. Să luăm ca exemplu doi fliozofi greci presocratici :

    -Xenofan dixit : "Dacă vacile şi caii ar fi avut mâini, atunci caii ar fi desenat zeii în chipuri de cai şi vaciile în chipuri de vaci."
    -Anaxagora dixit: "[soarele] este o masă de foc, mai mare ca Peloponezul."

    Gândeşte-te că aceste remarci formidabile au venit de la nişte oameni care CHIAR habar n-aveau de lumea înconjurătoare, cu cinci sute de ani î.e.n. iar Pascal, născut la 2000 de ani după, nu avea acces la noţiuni elementare şi de aceea a scos inepţii ca Pariul ?

    You're funny : )

    RăspundețiȘtergere
  7. Cum să nu-i permită credința să bea? Chiar profeții creștini au dat asemenea exemple demne de luat în seamă de orice creștin care se respectă:

    http://zergu-si-credinta.blogspot.com/2010/04/profetii-crestini-si-puterea-exemplului.html

    Mai e un defect cu pariul, presupune că tu ca și individ poți prosti pe omniscientul zeu că, deși tu decât crezi din gură, ai crede de fapt pe bune, ceea ce e absurd și o palmă pe fața omniscienței zeului.

    RăspundețiȘtergere
  8. Gândeşte-te că aceste remarci formidabile au venit de la nişte oameni care CHIAR habar n-aveau de lumea înconjurătoare, cu cinci sute de ani î.e.n. iar Pascal, născut la 2000 de ani după, nu avea acces la noţiuni elementare şi de aceea a scos inepţii ca Pariul ?

    Te asigur ca grecii aveau destul de mult habar despre lumea inconjuratoare, despre filozofie si logica. Mult mai mult habar decat medievalii, in orice caz. Pascal intr-adevar nu face parte din Evul Mediu. Dar prin 1600 toti erau credinciosi.

    Eu insa te-am sesizat sa nu faci o comparatie intre tine si Pascal pentru situatiile sunt mult prea diferite.

    RăspundețiȘtergere
  9. Pascal pe de alta parte, era un eretic. Daca nu ma insel, scrieri de-ale lui erau pe lista neagra a bisericii catolice. Asa ca e amuzant cum il invoca crestinii, cand ala era impotriva ideilor lor.

    RăspundețiȘtergere
  10. La ortodocşi este privit ca un semi-erou, nu ştiu dacă se datorează scrierilor sale sau a Pariului (ortodocşii au o slăbiciune pentru prostioare din acestea).

    RăspundețiȘtergere
  11. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  12. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  13. Puteai să-ţi faci reclamă într-un mod civilizat. Dacă mai ai o astfel de scăpare pe viitor, te asigur că o să fie ultima.

    RăspundețiȘtergere
  14. Lasa... mai bine contreaza-ma cu argumente :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Sincer, m-am uitat pe pariul ăla al tău şi nu prea am înţeles mai nimic. Dacă ai putea să-l rezumi în câteva porpoziţii, ca să-l dezbatem, ar fi grozav.

    RăspundețiȘtergere