Dumnezeu nu dă cu parul , dă cu potopul !


Zilele astea , am apucat să meditez asupra nenorocirilor hidrologice care îşi fac de cap în ultima vreme în România . De fapt , în fiecare an ne este dat să auzim şi să vedem cum nenumăraţi oameni îşi pierd munca şi agonisirile de-o viaţă , într-o clipă , duse literalmente , pe apa sâmbetei .

Aş fi extrem de plictisitor să întreb : "Unde este Dumnezeu ?"

Nu , în schimb , am să prezint o altă problemă : faptul că unii oameni asociază toată treaba asta cu inundaţiile , cu celebrul episod din Biblie , cu Noe şi arca lui . Da , cumva le-a fost inoculată ideea că Dumnezeu îi pedepseşte pentru păcatele lor , prin inundaţii , făcând astfel legătura între ei şi contemporanii lui Noe , între inundaţii şi potop . Le-a fost inoculat să vadă potop şi mânia lui Dumnezeu unde sunt inundaţii , venirea Antichristului în vremuri de austeritate economică şi nelinişte socială .... etc . Numeroasele analogii paranioce pe care le face credinciosul din cauza religiei sale , reprezintă încă o mărturie a uneltei de bază a religiilor avraamice : frica de pedeapsă veşnică în caz că individul îşi leapădă credinţa . Metoda garantată prin care gândurile raţionale despre credinţa şi religia lui sunt înabuşite , iar omul devine un simplu animal de turmă .

Să revin însă la subiect şi să arăt cum religia creştină anihilează un astfel de gând raţional . Cum îl face pe om să ignore faptul că Iahve , zeul iudeo-creştin este un zeu psihopat , aflat sub influenţa halucinogenelor . Mulţi poate că o să sară în sus la citirea acestor vorbe , dar acesta este adevărul . De unde această concluzie ?

La această concluzie poate ajunge oricine judecă obiectiv episodul biblic menţionat mai sus . Acolo , Dumnezeu trimite un potop pentru a ucide toate vieţuitoarele "de la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului" . Da , acest zeu atotiubitor , atotînţelegător îl face pe Hitler să pară un amator , el nu omoară câteva milioane de oameni , el omoară TOATE fiinţele de pe pământ .

Reacţia credincioşilor ? Ei sunt oribilaţi de crimele unui ucigaş în serie , de crimele lui Stalin , Pol Pot ... etc. însă trec cu vederea mega-genocidul comis de zeul lor descreierat , relatat într-o carte plină de astfel de cruzimi , pe care o consideră sacră .

De ce ei ignoră acest episod oribil ? Din cauza acelei fricii iraţionale pe care a sădit-o religia în minţile lor . Desigur că în minţile lor , ei consideră această relatare o monstruozitate , însă nu au puterea să conştientizeze acest lucru , datorat acestei frici . Numai după ce se eliberează de această frică , or să vadă că religia lor se bazează de fapt pe nişte nonsensuri .


Realitatea este că foarte puţini sunt gata să sacrifice confortul credinţei , pentru a-şi da seama de acest lucru . Aici se aplică celebra butadă a lui Nietzsche :


"Dacă vrei odihnă , crede , dacă vrei adevărul , caută şi suferă ."


3 comentarii:

  1. Niciodata nu m-am gandit serios la treaba asta, deoarece in capul meu era doar mitologie. Si prima data am dat cu ochii de potop in mitologia greaca, nu in biblie. Dumnezeu stie ce-o fi in capul crestinilor..

    RăspundețiȘtergere
  2. Am zis nu doar o dată că zicala cu parii și paiele din ochi (pomenită și prin Biblie într-o formă oarecare) e una pe care bunii noștri bisericoși ar trebui s-o aibă mai des în vedere (sic).

    Frica irațională de care vorbești, instalată din copilărie, este unul din instrumentele principale ale creștinismului (și altor monoteisme, mai puțin relevante pentru România).

    (Incidental, chiar după ce-am început să citesc articolul tău mi-a apărut în inbox un articol pe pe Science Daily, "Anxiety may be at root of religious extremism". Nu l-am citit încă.)

    PS: Well done, the blog. Doar o chestiuță: spațiu se lasă doar după semnele de punctuație, înainte NU. Atât din motive estetice, cât și practice. (Punctuația franceză, în caz că te-ai gândit la asta, este un caz particular.)

    RăspundețiȘtergere
  3. @godless1859
    Funny, și eu m-am întâlnit cu potopul (și alte povești, cum ar fi crearea primului om, și zei supărați, și nașteri imaculate, etc.) prima oară în mitologia greacă. M-a ajutat încă de la început să nu o iau prea în serios pe cea ebraică.

    RăspundețiȘtergere