Curs de islam teoretic şi experimental

De multe ori, anumiţi oamenii îşi pun viaţa în pericol, într-un mod sau altul, pentru nişte concepte şi idei raţionale, care le consideră ca fiind elevatoare. Istoria abundă de astfel de cazuri : revoluţia anti-comunistă, lupta împotriva sclaviei ... etc. Aceste lupte au fost cele care, într-un final, ne-au adus aici unde suntem, iar toată societatea omenească ar trebui să fie recunoscătoare celor care s-au sacrificat, nu pentru beneficiul lor, ci al tuturor generaţiilor care i-au urmat. Pe de altă parte, există şi oamenii care îşi sacrifică viaţa pentru nişte imbecilităţi şi în acelaşi timp, aduc durere şi suferinţă altora. Ştiţi la ce mă refer, nu ?


La o primă vedere, islamul pare treabă serioasă, altfel, de ce s-ar obosi toţi oamenii ăia să se omoare pentru religia lor, să aplice legea Sharia în viaţa de zi cu zi, să omoare şi să tortureze oameni zilnic, pentru abateriile de la "legea divină" ?

Exagerez ? Nu cred.





Este adevărat că aceste exemple ale "virtuţii islamice" provin numai din Iran, însă această ţară este exemplul cel mai grăitor din 2 motive :
1.este condusă de un regim fundamentalist, prin urmare, pedepsele sunt "ca la carte" (ca la Coran, mai precis).
2.este puternic mediatizată, în ciuda izolaţionismului religios practicat de guvernul local.
Să revenim însă la întrebare. Este islamul o religie bazată pe nişte concepţii serioase, la fel ca pedepsele pe care le aplică ?

Păăiii, să vedem ! Dacă consideraţi veridici căluţii fermecaţi care duc Mohamezi la cer, s-ar putea să consideraţi islamul o religie realistă şi serioasă. Lăsând gluma la o parte, vreau să spun că islamul nu se reduce doar la aceea povestioară (chiar dacă Mohamed scrie în Coran tot ce a trăit pe parcursul acelui periplu călare) ci chiar la mai multe astfel de basme ridicole, care orice om cu puţină minte le va considera rezultate a unei imaginaţii bogate. Astfel, cel care studiază Coranul cu obiectivitate, ajunge inevitabil la întrebarea : Cum pot unii oameni să creadă cu fanatism astfel de chestii? şi mai grav, Cum pot să (se) omoare pentru a le apăra ? Desigur că există şi în Biblie astfel de relatări fantasmagorice (Adam creat din ţărână, Eva creată din o coastă de-a lui, lumea creată în 6 zile). Dar nimeni nu este dispus să (se) omoare pentru ele şi mai ales, nu sunt chiar atât de hilare precum cele din "religia soră".

Exagerez ? Nu cred.





De altfel, un fapt foarte interesant este că creştinii, foarte probabil, râd gândindu-se la ce bazaconii pot să creadă unii oameni şi să se întrebe cum de unii oameni îndrăznesc să râdă de religia lor realistă .

Realismul acesta este subiectiv din pricina faptului că pur şi simplu s-a întâmplat ca ei să se nască în sânul creştinismului. Ei iau ca unic adevăr Biblia în timp ce au aceaşi consideraţie faţă de Coran, ca cea pe care o au faţă de o culegeere a lui Ispirescu. Ei nu se gândesc nici o clipă că dacă se năşteau într-o ţară arabă, mai mult ca sigur că erau educaţi să interpreteze Coranul ca literă de lege. Dar, să revenim la problemă, sunt cele două cărţi "sacre" la fel de fantastice ?

Ei bine, cred totuşi că există o oarecare diferenţă între ele . Nu cred că faptele din Biblie sunt la fel de amuzante ca cele din Coran (oare o fi de vină subiectivismul meu faţă de fosta mea religie ?). Dar totuşi, faptele de la baza creştinismului sunt şi ele fantezice iar cei care le inerpretează ad literam sunt demni de acelaşi râs ca miturile islamice.

Celor cărora nu sunt de acord, care credeţi că va fi reacţia unui antropolog care găseşte în Africa un cult tribal care venerează un om care, potrivit legendelor locale, s-ar fi născut dintr-o femeie virgină rămasă însărcinată cu un spirit al pădurii, ar fi făcut fel de fel de miracole pe parcursul vieţii, ar fi fost ucis de un alt trib iar pe urmă s-ar fi dus în lumea cealaltă, lăsând zero dovezi în urma lui ? Se va converti la acest cult sau îl va întâmpina cu un profund scepticism şi îl va privi ca o simplă adunătură de mituri ?