Despre secularizare

Am văzut în ultima vreme foarte multă lume care mi-au exprimat neînţelegere în ceea ce priveşte conceptul de stat laic. Această neînţelegere provine din lipsa de informare a indivizilor dar şi din dezinformarea şi implantarea ideilor greşite în sânul populaţiei de către liderii religioşi. Ca dovadă, circulă legenda cum că statul laic ar fi totuna cu statul ateu, acel tip de guvernământ în care practica religioasă şi religia ca instituţie sunt oprimate în timp ce ateismul este promovat. Nimic mai greşit (poate ideea grosolană conform căreia statul laic ar fi totuna cu statul comunist).

Motanul Biped lămureşte excelent pe forum această confuzie între laicitate, ateism şi religiozitate de stat :

Statul laic este un stat neutru din punct de vedere confesional şi care pune pe picior de egalitate atât pe adeptul religiei "X" cât pe adeptul religiei "Y" cât şi pe ateu. Într-un stat laic (dacă există şi un mental colectiv adecvat) , nici adeptul religiei "X", nici adeptul religiei "Y" şi nici ateul nu sunt rău văzuţi pentru atitudinea
lor faţă de fenomenul religios. Altfel spus, într-un stat laic, nimeni nu este rău văzut pentru atitudinea lui faţă de fenomenul religios.
Într-un stat laic, nicio atitudine faţă de fenomenul religios (nici religia "X", nici religia "Y", nici ateismul, nici altă atitudine faţă de fenomenul religios) nu se bucură de favoruri publice-nici simbolice şi nici juridice şi nici la nivelul mentalului colectiv.
Statul  ateu este statul în care ateismul se bucură de favoruri iar a crede nu este văzut cu ochi buni.
Atatul religios este statul în cadrul căreia una sau mai multe religii se bucură de favoruri iar a nu crede nu este văzut cu ochi buni.
Noţiunile de stat laic, stat ateu şi stat religios sunt trei noţiuni diferite două câte două.
Statul ateu are mai multe în comun cu statul religios decât cu statul laic.
Atât statul religios cât şi statul ateu favorizează o anumită atitudine faţă de fenomenul religios în timp ce statul laic este neutru faţă de orice atitudine faţă de fenomenul religios.

Din nefericire foarte multi credinciosi confunda statul laic cu statul ateu

 Deci, să recapitulăm :
- într-un stat ateu, există discriminare religioasă faţă de populaţia religioasă, ateismul fiind promovat ca doctrină de stat.
-într-un stat religios (ca România de azi), există discriminare religioasă a statului faţă de populaţia non-teistă cât şi faţă de cei de alte confesiuni, religia de stat (creştinismul ortodox, în cazul nostru) fiind promovată prin fel de fel de tactici murdare cum ar fi îndoctrinarea religioasă din şcoli.
-într-un stat laic nu există discriminare din moment ce nici o religie nu este favorizată, doar dialog între comunitatea non-teistă şi comunitatea religioasă.

Acum am s-o iau personal, de ce susţin aplicarea modelului de stat laic în România ?
1.Pentru că nu sunt de acord cu toate beneficiile nejustificate pe care BOR şi clerul său le au.
2.Nu mi se pare corectă discriminarea pe care o manifestă statul faţă de celelalte culte prin acest pupincurism.
3.Nu mi se pare corect faptul că cetăţeni non-teişti sau care aparţin oricărei alte religii să cotizeze prin taxe la bugetul BOR din moment ce ei nu apelează la serviciile instituţiei.
4.Nu sunt de acord cu faptul că în loc să se construiască autostrăzi, spitale, şcoli se constriuesc biserici şi mânăstiri, iar în loc de diguri pentru zonele afectate de inundaţii în fiecare an se construiesc biserici, care nu au nici un efect din punct de vedere practic
5.Nu mi se pare corect ca feţe bisericeşti să iasă la rampă cu acuzaţii cretine de genul Ateii sunt vinovaţi de crimele comunsimului şi să scape nesancţionaţi.
6.Mi se pare scandaloasă iniţiativa cvasi-medievală de a îndoctrina copii cu ideea că lumea a fost creată acum câteva mi de ani în secolul 21, când cunoaşterea lumii înconjurătoare n-a fost nicicând mai performantă.
7.Mi se pare ultra-revoltător că sunt privit în ţara mea ca un paria dacă afirm public că nu cred în existenţa unui zeu mitologic şi în originea divină a unui evreu care ar fi fost torturat pentru păcatele mele acuşi vreo 2000 de ani.

Aş mai continua dar mă tem că mi-ar lua prea mult spaţiu şi timp. Cert este că odată impus, modelul de stat secular nu ar limita nicidecum practicile religioase (desigur ca atât timp cât nu încalcă libertăţiile altora, cum ar fi musulmanii aceia din Franţa care au blocat o stradă întreagă pentru a-şi face acolo rugăciunea) însă ar elimina corupţia şi favorurile nejustificate din sânul BOR. În fond, orice om religios civilizat ar trebui să susţină secularizarea, însă în România, ies la lumină numai teocraţii spălaţi pe creier care înjură, ameninţă şi blesteamă orice încercare serioasă de racordare la cultura occidentală şi orice nu sunt capaili să înţeleagă. Am uitat, mai sunt şi nişte băieţi şmecheri cărora le e frică ca nu cumva să li se ia plăpumioara şi înceracă astfel să dezinformeze lumea şi să sădească idei preconcepute.