Amputările n-au prioritate

Cum am precizat într-un articol mai vechi, oamenii au tendinţa de a atribui vindecarea lor de pe urma unei boli sistemului lor de credinţe. Fie că aduc omagii lui Iisus, Dumnezeu sau cine ştie ce leac băbesc de teapa ceaiurilor anti-cancer, toţi au în comun o chestie : în loc să pună pe primul loc tratamentul pe care l-au urmat şi pe medicul care le-a prescris respectivul tratament, ei văd acestea din urmă ca pe nişte simple unelte, în timp ce leacul sau fiinţa supranaturală trec pe primul loc.

Desigur că ar fi mult de scris despre paralelele dintre rugăciune şi acele terapii alternative, dar nu ăsta este scopul articolului de faţă. El se bazează pe următoarea observaţie empirică : oamenii tind să creadă că Dumnezeu anihilează cancere, tratează otrăviriile ... etc, dar dacă toate aceste cazuri dovedesc puterea şi voinţa lui Dumnezeu de a vindeca oamenii, de ce oamenii cu membre amputate nu primesc nici un răspuns ?

Întrebarea, până la urmă, este de bun simţ : cu ce sunt mai prejos cei cu amputări, astfel încât să nu fie demni de atenţia divină. Dumnezeu a vindecat oameni în mod miraculos, de ce nu poate s-o facă şi în cazul amputaţiilor însă în loc să primesc un răspuns raţional, de fiecare dată mi-e dat să aud câte o justificare care mai de care mai caraghioasă de genul : Dumnezeu este suveran, nu se cuvine să îi judecăm acţiunile sau El ştie mai bine ce face.

Ei nu îşi dau seama că prin aceste pseudo-explicaţii ei nu justifică în niciun fel problema, pur şi simplu nu fac altceva decât să ascundă mizeria sub covor. Prin aceste raţionamente defectuoase nu fac decât să îşi justifice pe loc acest lucru după care aruncă problema în străfundurile minţii lor ca să uite de ea pentru că aceasta nu este compatibilă cu ideea lor de zeu atotiubitor.

Personal, pur şi simplu nu văd cu ce scop ar vrea Dumnezeu ca să îl apere de accidente pe credinciosul care se închină de fiece dată când iese din casă în timp ce îi ignoră pe cei care cu greu îşi duc existenţa fără unul sau mai multe membre. Iar din moment ce teismul nu aduce o justificare a acestui fapt, mă tem că va trebui să confer eu o explicaţie raţională :

Oamenii cu amputări nu primesc nici un răspuns la rugăciuni deoarece acestea nu au absolut nici un efect. Motivul pentru care uni oameni par că ar primi răspuns la rugăciunile de vindecare este faptul că se pot vindeca de bolile de care suferă. Indiferent de cât de mic este procentul de vindecare, cineva trebuie să se situeze în acel 1% sau 2% sau cât o fi. Însă în cazul oamenilor cu amputări, nu există metodă de vindecare naturală, drept pentru care, în cazul lor nu poate fi vorba de intervenţie divină.

Din acest fapt se pot trage 2 concluzii : ori Dumnezeu nu îi iubeşte pe oamenii cu amputări pentru un motiv anume (ceea ce este total absurd şi conradictoriu cu conceptul de zeu iubitor) ori presupusele vindecări sunt doar nişte fenomene naturale pe care credinciosul le atribuie nejustificat lui Dumnezeu. Tind spre a doua opţiune din moment ce nu am văzut nici un fenomen medical inexplicabil atribuit lui Dumnezeu, decât banalităţi pentru care există explicaţii simple şi observabile : placebo, remisii spontane ... etc.


P.S : Îmi retrag cele spuse. De fapt, Dumnezeu le oferă şanse celor cu amputări ..... dacă sunt salamandre.