In nomine panis coctus !

Dragii mei, după succesul avut cu postarea "Sanctităţi anonime" am decis să vă mai delectez cu încă un fenomen straniu, semn clar al comuniunii cu divinul şi anume tipărirea feţelor lui Iisus pe pâini prăjite.

Ei bine, se pare că Mântuitorul a fost prea blând cu ateii, însă avem un alt pesonaj istoric (care va fi în curând sanctificat, sper, din moment ce Papa Benedeict a fost în tinereţe un adept de-al lui). Ia să vedem, îl recunoaşteţi ?

Suntem convinși că oamenii au nevoie de credință. Ca urmare, am pornit războiul împotriva mișcării ateiste, și asta nu doar cu câteva declarații teoretice: am pulverizat-o. (Cuvântare în Berlin, 24 octombrie 1933)

Forțele cancelarului Adolf Hitler au lansat o campanie fără precedent împotriva mișcării ateiste și au cerut suportul Bisericii Catolice. (Știre Associated Press, 23 februarie 1933)

Astăzi, în fruntea acestei țări stau Creștinii … Jur că niciodată nu mă voi asocia unor partide care vor să distrugă creștinismul … Vrem să ne umplem cultura din nou cu spiritul creștin … Vrem să ardem din temelii toate tendințele moderne imorale din literatură, teatru, presă – pe scurt, vrem să distrugem otrava imoralității care a intrat în viața și cultura noastră ca rezultat al exceselor liberale din ultimii ani. (Cuvântările lui Adolf Hitler, 1922-1933, Vol. 1, London, Oxford University Press, pag. 871-872)

Consider că acționez în spiritul dorit de Creatorul Atotputernic. Prin alungarea evreilor lupt pentru lucrarea Domnului. (Cuvântare, Reichstag, 1936)

Şcolile seculare nu pot fi tolerate pentru că asemenea școli nu au instrucție religioasă, și o instruire morală generală fără un fundament religios este fără suport; ca urmare, formarea caracterelor și religia trebuie să provină din credință … avem nevoie de oameni care să Creadă. (Cuvântare rostită cu prilejul negocierilor cu Vaticanul, 26 aprilie 1933)

Chiar și acum nu mă simt rușinat să spun că, pătruns de un entuziasm vulcanic, am căzut în genunchi și am mulțumit Cerurilor din preaplinul inimii pentru că mi-au oferit șansa să trăiesc asemenea vremuri. (Mein Kampf, Vol. 1 Capitolul 5)

Pe lângă aceste vorbe pline de spirit creştinesc, s-a semnalat un miracol atribuit lui : precum Mântuitorul, faţa lui a apărut pe o pâine prăjită !

Curat sfânt !

Fraţi creştini, vă îndemn să vă rugaţi la Sfântul Hitler ca să vă ofere felii de pâine prăjită cu faţa lui. Vă daţi seama ce-o să mai facă ateii pe ei când or vedea sandwich-uri cu faţa sfântului ?

Sanctităţi anonime

Acest articol este o satiră adusă celor care cred că sărutatul unor resturi mumificate poate să aibă un efect real asupra realităţii şi că mumificarea naturală a unor organisme este un semn al sfinţeniei.

De curând, cuviosul TLP a postat imaginea cu moaştele Sfântului Miţi. În semn de binevoinţă, vreau să ilustrez moaşte ale altor şfinţi nerecunoscuţi încă de biserică.

Behold, Sfântul Azorel, care din cauza vieţii de câine pe care a dus-o în lipsuri şi umilinţe, a fost răsplătit de Providenţă cu darul de a nu putrezi după trecerea în eternitate.

Abdomenul a fost furat de fanatici

Următorii în listă : Sfânta Pisi şi Sfântul Camembert, care conform voinţei lor, au fost păstraţi în poziţia în care au murit (tind să cred că aveau o dispută teologală în acele momente). Evident că pentru vieţile dedicate lui Dumnezeu, rămăşiţele lor pământeşti nu au putrezit.

Era să uit de Sfântul Trompi, care conform textelor vremii, transforma bălţile din care bea apă în bălţi de aghiasmă cu trompa lui sfântă. Şi în cazul de faţă, neputrezirea este o marcă a sfinţeniei.

Sfântul Croco, pe de altă parte, n-a dus deloc o viaţă foarte bună. El a fost aprig prigonit de păgâni pentru credinţele sale. El a devenit martir atunci când a fost omorât de exploratorii europeni ai râului Congo şi nu a putrezit de-atunci. Sfănt, clar !

Nici Sfântul Bambi nu a dus-o prea bine. După o viaţă închinată Domnului, el a fost omorât cu brutalitate de nişte eretici. Corpul lui nedescompus este o dovadă incontestabilă a sfinţeniei sale.

 Ultimul dar nu şi cel din urmă este Sfântul ... ciudat, am uitat cum îl cheamă. Poate îl recunoaşte cineva.

Auăleu, ăsta nu e sfânt, e un păgân de budist ! Cum se poate aşa ceva ? Neputrezirea este o marcă a sfinţeniei creştine, cum se poate ca un păgân să păţească aşa ceva ? Sigur este mâna Satanei !

Doamne apără şi păzeşte !

Stupid Design

Mai întâi vreau să clarific anumiţi termeni :

ID = Inteligent Design = conceptul conform căruia tot este explicabil din perspectiva existenţei şi intervenţiei unui creator al universului.
SD = Stupid Design = concept opus ID-ului conform căruia, dacă există, presupusul creator al universului a făcut o treabă foarte proastă având în vedere inperfecţiunile lumii înconjurătoare.
MD = Malevolent Design = concept conform căruia, dacă există presupusul creator ar fi o fiinţă malevolentă dat fiind faptul că prin prisma ID-ului, imperfecţiunile pot fi explicabile prin acţiunea creatorului.

Nu puţini sunt cei care predică iluzia că universul ar fi fost proiectat de un creator inteligent. Argumentarea lor se bazează pe două lucruri :
- complexitatea lui, care, aşa cum am arătat într-un articol anterior, este o părere subiectivă bazată pe ignoranţa noastră la nivel individual sau la nivel al speciei.
- "perfecţiunea" lui, o părere la fel de subiectivă şi tot pe atât de eronată.

De ce eronată ? Pentru că universul nu este perfect "proiectat" nici pentru el însuşi (tinde ori spre o singularitate de tipul Big Crunch ori spre dilatare infinită) nici pentru noi, oamenii, presupusele fiinţe superioare ale universului. De aceaşi părere este şi Neil deGrasse Tyson :




Deci dragii mei teişti, cum explicăm felul lamentabil în care a fost "proiectată" lumea asta ? Malevolenţă, stupiditate sau neinspiraţie ?

Autoritatea falsă sau futilitatea teologiei

A fost odată ca niciodată o planetă plină de oameni primitivi şi ignoranţi (da, vorbesc de planeta noastră acum câteva mii de ani). Aceştia, în lipsa unor teorii care să ofere un cadru testabil prin care să cunoască cât mai mult din lumea înconjurătoare, erau pur şi simplu năuciţi când încercau să răspundă la marile întrebări cum ar fi "Cum a apărut viaţa ?", "Cum a apărut lumea ?" sau "Ce este moartea şi ce se întâmplă după ea ?". Căutând răspunsuri în felul lor, au început să născocească mituri şi poveşti despre cum fiinţe supranaturale, perfecte, omnipotente numite zei au creat lumea pentru un scop sau altul, iar apoi au creat omul. Pe scurt, au înlocuit ignoranţa cu zeii.

Ceva mai târziu, a apărut o specie nouă de oameni numiţi teologi. Ce făceau aceşti teologi ?
-În primul rând, speculau, fie că unii îşi justificau presupunerile prin revelaţie divină, fie că le justificau prin discuţii logice de tip aristoteliene, ei dădeau cu bănuiala despre presupusele (sau presupusul) fiinţe supranaturale care guvernează lumea.
-În al doilea rând, ei şi-au însuşit o autoritate total nemeritată, considerându-se singurii care pot specula despre divinităţi şi supranatural. Oricine îşi băga coada şi de arăta reticent era eretic sau necredincios.
-În al treilea rând, au început să fie consideraţi de gloate ca fiind oameni ai zeului la care se rugau, fiind singurii care puteau să înţeleagă şi să asimileze divinul.

Astfel s-a ajuns ca lumea să considere teologii (nimic mai mult decât nişte filosofi rataţi, după mine) ca fiind singurii cu acces la adevărul absolut, când de fapt, oricine poate face teologie prin a specula despre zei fantasmagorici care se luptă pentru echilibrul transcendental dintre bine şi rău.

Azi suntem în secolul XXI şi suntem martori la o crasă neruşinare a teologilor - se revoltă la culme atunci când lumea ştiinţifică îşi dă cu părerea despre conceptul de Dumnezeu, simţindu-şi terenul atacat, în timp ce ei au pretenţia idioată că pot să se bage în treburi ştiinţifice, de care de cele mai multe ori nu au nici cea mai vagă idee. Astfel vedem azi teologi care, sub pretextul pesudoautorităţii lor, se bagă în domenii precum cosmologia şi biologia ca să scoată din străfundurile ignoranţei lor porumbei precum "Evoluţia este doar o ipoteză.", "Viaţa nu a avut cum să apară din non-viaţă." sau "Teoria Big Bang-ului este eronată." de parcă titlul de teolog le-ar conferi autoritatea supremă în orice domeniu al cunoaşterii când de fapt sunt nişte speculanţi care tot îşi dau cu părerea de sute de ani de zile fără a veni măcar cu o doagă de dovadă în favoarea celor spuse de ei.

Ei cheamă la negarea realităţii dovedite şi la îmbrăţişarea fără gândire a speculaţiilor lor afişând bine-cunoscuta ipocrizie creaţionistă. Ei critică adevărata ştiinţă, o numesc o adunătură de opinii antice în timp ce teologia, pseudoştiinţa bazată pe pură speculaţie şi ignoranţă, este ridicată la rang de adevăr absolut.

Şi când mai aud că se vorbeşte despre dialogul ştiinţă-religie, de parcă bănuielile antice ale unor ignoranţi şi ai unor oportunişti din trecut şi-ar putea găsi dovezi într-un accelerator de particule ....

Nerespectele mele ....

M-am conformat rugăminţii cuiva şi am enumerat câteva din motivele principale pentru care BOR mi-a atras aversiunea.

- A afurisit splendidul roman al lui Salman Rushdie "Verstele satanice", o bijuterie de carte care pe lângă temele filosofice pe care le abordează, ia în derâdere fundamentalismul religios.
- A dovedit dispreţ faţă de cultura şi stilul de viaţă occidental, care să fim sinceri, sunt net superioare celor de-aici (ţin minte că în Dilema Veche a fost citată o faţă bisericească care a spus că UE şi America sunt sculele satanei).
- A dovedit intoleranţă faţă de celelalte culte şi faţă de cei care nu aparţin niciunei confesiuni.
- Şi-a spălat pe creier unii adepţi în aşa fel încât ar omorî pentru dreapta credinţă numai de li s-ar da ocazia.
- A folosit tehnica Göring pentru a justifica promovarea izolaţionismului.
- A dat dovadă că nu acceptă critica, total nedemocratic.
- A încurajat impunerea cenzurii pe internet.
- Militează pentru implicarea religiei în stat şi în viaţa personală a indivizilor.

Aceste acţiuni au relevat de fiecare dată că anumiţi oameni vor ca ţara asta să se întoarcă în timp, pe când ei deţineau frâiele puterii. Deşi nu pot să facă treaba asta pe faţă şi să instaureze teocraţia de jure, ei apelează la tot soiul de tertipuri ca cele menţionate mai sus pe care le cred insesizabile sau în cel mai rău caz subtile.

Însă de fiece dată uită că există o comunitate de oameni în ţara asta care îmi împărtăşesc "simpatiile" faţă de această instituţie, care nu îi consideră oamenii divinităţii (şi îşi permit să-i critice în conseciinţă) şi care îi "taxează" de fiecare dată când aceştia fac câte o boacănă. Acest lucru este unul din punctele de conflict din dialogul dintre comunitatea ateistă şi cea ortodoxă, concepţia conform căreia religia nu trebuie criticată.

Totalmente fără raţiune. Aceaşi pretenţie stupidă se poate găsi la toate regimurile totalitare şi dictatoriale, cu diferenţa că acolo s-a ajuns la punerea în practică a pedepselor. În primul rând, ortodoxia, ca şi alte religii, trebuie să-şi însuşească critica şi să răspundă la ea, nu s-o eschiveze. În al doilea rând nu trebuie să considere găndirea liberă o crimă, fiindcă atunci ea nu reprezintă nimic altceva decât o ideologie malignă care abrutizează societatea umană.

Cam atât am avut de spus. Cât despre ei, nu au decât să se ia de mânuţă cu ceilalţi băieţi care au afurisit "Versetele satanice", nu acceptă critica, identifică SUA cu dracul, au impus cenzura ... etc.




Eu unul, sunt cam îngrijorat de direcţia pe care a luat-o această religie.