Sanctităţi anonime

Acest articol este o satiră adusă celor care cred că sărutatul unor resturi mumificate poate să aibă un efect real asupra realităţii şi că mumificarea naturală a unor organisme este un semn al sfinţeniei.

De curând, cuviosul TLP a postat imaginea cu moaştele Sfântului Miţi. În semn de binevoinţă, vreau să ilustrez moaşte ale altor şfinţi nerecunoscuţi încă de biserică.

Behold, Sfântul Azorel, care din cauza vieţii de câine pe care a dus-o în lipsuri şi umilinţe, a fost răsplătit de Providenţă cu darul de a nu putrezi după trecerea în eternitate.

Abdomenul a fost furat de fanatici

Următorii în listă : Sfânta Pisi şi Sfântul Camembert, care conform voinţei lor, au fost păstraţi în poziţia în care au murit (tind să cred că aveau o dispută teologală în acele momente). Evident că pentru vieţile dedicate lui Dumnezeu, rămăşiţele lor pământeşti nu au putrezit.

Era să uit de Sfântul Trompi, care conform textelor vremii, transforma bălţile din care bea apă în bălţi de aghiasmă cu trompa lui sfântă. Şi în cazul de faţă, neputrezirea este o marcă a sfinţeniei.

Sfântul Croco, pe de altă parte, n-a dus deloc o viaţă foarte bună. El a fost aprig prigonit de păgâni pentru credinţele sale. El a devenit martir atunci când a fost omorât de exploratorii europeni ai râului Congo şi nu a putrezit de-atunci. Sfănt, clar !

Nici Sfântul Bambi nu a dus-o prea bine. După o viaţă închinată Domnului, el a fost omorât cu brutalitate de nişte eretici. Corpul lui nedescompus este o dovadă incontestabilă a sfinţeniei sale.

 Ultimul dar nu şi cel din urmă este Sfântul ... ciudat, am uitat cum îl cheamă. Poate îl recunoaşte cineva.

Auăleu, ăsta nu e sfânt, e un păgân de budist ! Cum se poate aşa ceva ? Neputrezirea este o marcă a sfinţeniei creştine, cum se poate ca un păgân să păţească aşa ceva ? Sigur este mâna Satanei !

Doamne apără şi păzeşte !