Cenzura, pilonul de rezistenţă al creştinismului

Acum ceva timp, vedeam pentru prima oara o reclamă haioasă cu tentă religioasă, care m-a amuzat dar totodată m-a făcut să mă întreb : cum dracu' a reuşit reclama asta să fie transmisă fără nici un incident pe televiziunile din Românistan ?

Ca dovadă, a fost cenzurată în scurt timp ...



Ce s-a întâmplat de fapt în spatele acestei acţiuni ?

Ei bine, nişte şmecheraşi religioşi cu morcovelu-n fund au mers pe principiul istoric confirmat empiric if one rises, they'l all rise şi s-au gândit că dacă le îngăduie unor inşi să ia în zeflemea învăţăturile creştine, lumea o să prindă gustul şi o să ciulească urechile la adevăraţii blasfemiatori care dau în vileag creştinismul aşa cum este în realitate - o adunătură de dogme aiuristice şi nonsensuri. Astfel, oamenii ar fi început să se gândească de două ori la ce spun popii şi liderii religioşi şi cum aceştia din urmă caută pe orice cale să distrugă gândirea critică în rândul populaţiei, au găsit că este esenţial ca revolta intelectuală să fie omorâtă în faşă.

Nu este greu de dat seama că au reuşit să "convingă" organele necesare să acţioneze cenzura la fel ca atunci cu CNSAS-ul şi ar mai fi de făcut nişte paralele dar am să las subiectul ăsta pentru alt articol.

În fine, care a fost rezultatul ? Ei cred că au avut un succes formidabil cu această acţiune executată în stil mafiot, dar ceea ce au câştigat este numai bătălia şi nici atât, ba chiar putem spune că s-au bătut singuri.

Ce au demonstrat ? În efortul lor de a face nucleul dogmatic al creştinismului mai puţin ridicol ei au acţionat pe dos, cenzurând, în loc să înfrunte critica, ei au arătat de fapt falimentul lui, incompatibilitatea lui cu o societate modernă în care este promovată normalitatea, că doar să fim serioşi, singura reacţie normală la aserţiunile conform cărora un om s-a născut fără tată este râsul sau zeflemeaua.

Singura metodă prin care creştinismul poate supravieţui este prin cenzură (de la ardera cărţilor, a gânditorilor, la afurisirea raţiunii şi a ştiinţei), iar asta trebuie să spună ceva important despre el : dacă chiar s-ar baza pe ceva adevăr, cenzura nu ar fi justificată deloc iar liderii religioşi nu ar avea de ce să se teme. Dar din moment ce frustrările lor cresc pe măsura progresului, atunci ceea ce propăvăduiesc ei este departe de realitate, mai ales în ţări unde este în vogă de sute de ani creştinismul habotnico-pseudo-ortodox. Si culmea, profetul lor se identifică ca fiind Adevărul !