Este fierbinte şi se scrâşnesc dinţi ...

Spoiler : nu, nu vorbesc de Bucureşti în timpul verii, chiar dacă imediat ce ieşi din casă te afunzi până la glezne în asfalt, iar în traficul bară-la-bară îţi scrâşneşti dinţii de nervi.

Ţin minte că odată am fost întrebat de cineva care a aflat că sunt ateu : Şi ţie, nu ţi-e frică de iad ?

Deşi i-am răspuns sec interlocutorului meu : Nu, amândoi am început să cădem pe gânduri şi să ne mirăm de atitudinea celuilalt aspura conceptului de infern. El mai mult ca probabil se mira cum de nu iau în serios acel loc sinistru, unde mai mult ca probabil o să mă duc, iar eu mă miram cum de un om relativ inteligent, ca el, lua în serios treaba asta. Mai târziu, acel schimb de replici a început să mă obsedeze şi am ajuns inevitabil să mă întreb : Cum de unii oameni reuşesc să ajungă să creadă că astfel de loc chiar există şi că există un risc ca ei să fie deportaţi acolo ?

Dacă oamenii ar fi lăsaţi să exploreze pe cont propriu conceptul de infern, l-ar găsi ca ceva aberant, puţin amuzant şi primitiv. Ar mai găsi de altfel elemente suspect de asemănătoare cu infernuri din alte religii, cum ar fi focul sau vreun inamic supranatural al umanităţii care administrează iadul şi nu are nimic mai bun de făcut decât să tortureze spiritele aflate acolo. Însă adepţii religiilor care se respectă vor susţine de fiecare dată că iadul lui este mai realist, iadul lui este mai bun. Deşi este întâlnit în foarte multe locuri, regulile sunt clare : te supui religiei x şi vei scăpa, nu te supui, ajungi în iadul x.

Infernul este unul din cele mai ticăloase concepte cu care a putut să vină creştinismul, o asigurare că creştinul de rând nu va comite lucruri căruia autorităţiile religioase i le interzic, iar odată ce reuşesc să mânuiască cu suficientă dexteritate acest feedback, este foarte uşor să treacă şi mai departe, la chestii total absurde precum interzisul cărnii de porc. De ce ar fi creatorul omniscient şi atotînţelegător, care a creat legiile fizicii şi universului interesat dacă cobaii lui mănâncă carne de porc sau dacă fac sex în afara căsătoriei ?

"Nu contează ! Cert este că dacă mănânci, te vei duce în iad, iar dacă te îndoieşti la judecata lui Dumnezeu cu privire la carnea de porc, te vei duce în iad ! Nu ai dreptul să-L critici !"
Aşa sună behăiturile jalnice ale curocefalilor fundamentalişti, ameninţând cu osânda veşnică pe oricine cuteză să judece acţiunile tătucului bărbos din ceruri, deşi n-au nici o noimă. Frica de pedeaspă veşnică fiind extrem de utilă în a combate sentimentul bine justificat conform căruia tot din lumea asta pare să sfideze dogmele religiei în sânul căreia care a fost crescut individul.

O primă cauză (şi cea mai importantă, din punctul meu de vedere) este felul în care credinciosul, încă de mic, percepe acest concept oribil, profesorii şi părinţii fiind cei vinovaţi. Cum vine treaba asta ? Poate că unii oameni nu conştientizează acest lucru datorită faptului că nu au primit o educaţie religioasă în şcoală, inexistentă înainte de '89, dar faptul că unui copil i se spune despre caznele la care este supus în caz că nu se conformează la dogmele creştine este o acţiune devastatoare, cu multe repercursiuni pentru un psihic care abia atunci descoperă lumea.

Cine nu este de acord nu are decât să se gândească cum va reacţiona un biet copil de 8-9 ani, cu nişte concepţii foarte vagi asupra lumii în care trăieşte, când află că va fi supus la torturi eterne. I se face pielea de găină numai când aude de moarte, d-apoi când aude o astfel de grozăvie primitivă ! Cam asta este realitatea în legătură cu orele de religie, nu au ca scop educarea, ci a induceri fricii paranoice încă din copilărie, atunci când omul nu are cunoştiinţe obiective despre lume şi este foarte uşor influenţabil.

Cum poate cineva să se debaraseze de acest concept imbecil ?
1.Prin cunoaşterea lumii şi a legilor pe care o guvernează. Prin conştientizarea faptului că ideea de iad este absurdă din punct de vedere ştiinţific. Orice om cu bun-simţ intelectual îşi va da seama că acest concept a fost creat de nişte oameni fără cunoştiinţe despre lumea în care trăim pentru oameni de aceaşi speţă intelectuală. Este uşor de observat, în ziua de azi, cum cei fără pregătire ştiinţifică sunt mult mai predispuşi la credinţa în superstiţii şi supranatural.
2.Prin gândire. Prin conştientizarea faptului că un zeu atotiubitor şi atotînţelegător intră în contradicţie cu un zeu care chinuie oameni pentru eternitate . Odată ajuns aici, individul ipotetic îşi va da seama că infernul nu are nici un scop, în afara folosirii lui de către un anumit grup de oameni pentru a sădi frică paranoică şi implicit, pentru a manipula.

De ce nu cred eu în iad ?

1.Iadul nu are pur si simplu nici un sens, a fost creat de nişte oameni primitivi care l-au populat cu ce nu înţelegeau ei : foc, demoni ... etc. Acum, în secolul 21, putem conştientiza (dacă vrem) faptul că toate ororile promise din iad pur şi simplu au fost explicate şi nu mai e nevoie să invocăm supranaturalul : viciile, sentimentele precum mânia şi ura au explicaţii psihologice şi neurologice, focul nu mai reprezintă o zeitate sau altceva ci doar o reacţie chimică. Iadul este o tâmpenie menită să impresioneze minţile ignorante.
2.Dacă într-adevăr ar exista un zeu care a creat universul, omul şi legile fizicii, ar fi contradictor unui zeu dement care mă aruncă în chinuri groaznice pentru o eternitate doar pentru că beau sau fac sex în afara căsătoriei. Este foarte interesant ce propun religioşii : că noi ateii vom fi expediaţi direct în iad. Încă o contradicţie ! Ei îşi propăvăduiesc zeul ca find atotiubitor şi atotînţelegător, în timp ce el mă pedepseşte pentru că păcătuiesc cu gândul. Nu contează dacă eşti cea mai bună şi mai politicoasă persoană de pe lume, dacă nu crezi, te vei duce spre osândă veşnică. Sadism în cea mai pură formă : pedeapsă infinită pentru un lucru finit.

Când toate treburile astea îmi trec prin minte mă tot întreb cum de nu îşi dau seama credincioşii, sau cel puţin cei inteligenţi, că logica şi sistemul de valori ale zeului lor sunt mai degrabă opera unui popor antic, decât al unei fiinţe perfecte ? Cred că le este frică, frică de pedeapsă.