În timp ce teologii bat câmpii iar misticii halucinează, scepticii îşi fac temele.
Nu sugerez că toate experienţele-aproape-de-moarte sunt efectul câmpurilor magnetice sau a plimbatului cu centrifuga, însă consider că acestea au la bază nişte cauze naturale, fără nici o legătură cu ceea ce speculează unii. Aceste experienţe nu demonstrează altceva decât faptul că mai avem încă multe de învăţat despre structura creierului aşa că haideţi să nu mai născocim şi să lăsăm oamenii în halate albe să-şi facă meseria.
Ce cred eu despre ce se întâmplă după moarte, despre existenţa unei vieţi după aceasta ?
Sunt înclinat să cred că după moarte se stinge lumina (în mod metaforic). Sunt destule dovezi din ştiinţele cognitive care indică dependenţa conştiinţei de materie şi că ceea ce percepem noi ca Eu este străns legat de structura neurală, ca să nu mai zic de percepţia asupra realităţii. But who the fuck knows and who the fuck cares ? Haideţi totuşi să ne bucurăm de viaţă şi să ne bucurăm în primul rând că existăm. Paharul sus ! : )
Ce pot să mă oftic când nu comentează nimeni.
RăspundețiȘtergere