Oreste, păcăliciul islamist

Când nu se ocupă cu mutilarea ştiinţei sau cu speculaţia halucinatorie, acest Thales al filosofiei ezoterice de scara blocului aruncă în colo şi-ncoace cu tot soiul de afirmaţii bombastice. Deşi cea care m-a amuzat cel mai mult a fost catalogarea cu termenul "comunişti înapoiaţi" a celor care resping ipoteza cretină că mecanica cuantică ar confirma în vreun fel unele superstiţii omeneşti (a se citi "concepte ezoterice"), maestrul a comis-o din nou făcând o asemenea declaraţie că i-ar fi dăruit ayatollahului Khomeini bartai erecţia :

„Am descoperit în Coran sensuri foarte profunde. Cred cu tărie că islamul vine ca o salvare pentru religia occidentală. Dacă nu ar fi fost islamul, nu ar fi existat renaşterea. Sunt mai multe lucrurile care unesc cele două popoare, decât cele care le separă. Simt o similitudine cu sufletul românesc. Ambele culturi ştiu să împrumute bune şi rele, oamenii sunt ospitalieri şi prietenoşi”

Haideţi să tragem o ocheadă să vedem ce poate împrumuta civilizaţia europeană de la Islam.

Mda .....

Oreste, prietene, trezeşte-te ! Islamul nu este altceva decât o altă ideologie malignă care, pe lângă creştinism, a adus numai ură, dezbinare, ignoranţă, inapoiere şi multe alte minunăţii dinăstea. Singurii care au adus vreo schimbare în lumea asta (incluzând Renaşterea) au fost filosofii, oamenii de ştiinţă şi alţi gânditori liberi care s-au sculat împotriva dogmatismului criminal religios, au propus alte viziuni asupra lumii şi chiar mulţi dintre ei au plătit cu viaţa.

Ăştia sunt adevăraţii oameni care au condiţionat progresul şi cunoaşterea, datorită lor există ochelarii de pe mutra ta şi a mea şi datorită lor ai mijlocul de a-ţi transmite kitsch-ul ăla de emisiune, datorită acelor oameni extraordinari cărora, spre nenorocirea lor, le răstălmăceşti vorbele, descoperirile, iar apoi îi faci părtaşi la ideile tale imbecile. Iar când oamenii care n-au trecut prin cursurile de fizică din liceu ca tine (adică ca gâsca prin apă) şi chiar au băgat la cap ceva, dezmint faptul că fizica cuantică ar avea vreo legătură aiuristică cu inepţiile tale ezoterice, îi faci "comunişti înapoiaţi".

Jalnic.

Rest in piece, fundie !

Iată că am aflat şi eu că a răposat pacientul ... *tuse* ... părintele Arsenie Papacioc, unul din membrii de seamă ai filierei Cleopa & Co. adică filiera călugărilor ai căror adepţi confundă senilitatea cu înţelepciunea. Personal, nu l-am cunoscut pe omul ăsta, dar am avut o(n)/(r)oarea de a-i vedea filmuletele de pe youtube şi să văd ce grozăvii a putut să debiteze. Un prim exemplu :



Precum alţi nebuni ridicaţi în slăvi de ortodoxişti, Nea Arsenie ăsta s-a arătat a fi partizanul ideii conform căreia gândurile raţionale sunt de la diavol. Ştim şmecheria : credinciosul pică în plasa tacticii diabolice şi începe să aibă părerea schizofrenică conform căreia intelectul său este un fel de tumoră malignă a fiinţei sale şi trebuie extirpat, evident prin tehnica chirurgicală numită abandonarea raţiunii în favoarea credinţei oarbe. Astfel, credinciosul ajunge să afurisească raţiunea, singurul lucru care îl deosebeşte de celelalte animale, ajungând un animal religios. Culmea perversităţii este că aceaşi indivizi care încurajează treaba asta susţin că omul îşi abandonează componenta animalică doar prin comuniune cu divinul, adică îmbrăţişând credinţa oarbă, adică afurisirea intelectului, adică degradarea omului la stadiu de animal de turmă.

Câtă perversitate, câtă aroganţă, câtă minciună ! Ruşinică, măi Arsenie, măi !

Să trecem mai departe :



Păi bine, măi, Arsenică, tu vi aici şi faci declaraţii bombastice cum că în timpurile precreştine (când oamenii aveau şi zeiţe) femeia era tratată inferior până a venit o religie care spunea că :

Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului,
Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este.
Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul
                                                                                                          Efeseni 5:22-24

 Sau ...

De se va întâlni cineva cu o fată nelogodită şi o va prinde şi se va culca cu ea şi vor fi prinşi,
Atunci cel ce s-a culcat cu ea să dea tatălui fetei cincizeci de sicli de argint, iar ea să-i fie nevastă, pentru că a necinstit-o; toată viaţa lui să nu se poată despărţi de ea.
                                                                                               Deuteronomul 22:28-29

... şi că aceeaşi religie i-a ridicat statutul social ? Hahaha ! Bună asta !

Cred că statutul social al femeii s-a îmbunătăţit mai degrabă din pricina ideilor umaniste, pe care Petre Ţuţea şi alţi demenţi ortodoxoizi le afurisesc, precum raţiunea, şi nu din pricina unei religii care povăţiueşte că femeia a fost creată din coasta bărbatului, la rândul lui din ţărână.

În continuare, Arsenică îşi dă arama pe faţă ca fiind artizan al paranoiei ...



... al "gândirii" de turmă ...



... al homofobiei etc.



 Dragii mei, lăsaţi-o mai subţire cu toată jelirea asta, nu de alta, dar chiar nu văd rostul. Nu văd de ce ar trebui să regretăm atât de mult moartea unui individ, care împreună cu alţii din tagma lui, a contribuit la inapoierea ţării acesteia. Dacă Nea Arsenie ar fi îndemnat la toleranţă, dacă ar fi încurajat dialogul între religii şi culturi, dacă ar fi salutat incercările României de modernizare, dacă ar fi fost măcar neutru în ceea ce privea poziţia lui faţă de raţionalism şi ştiinţă, poate m-aş fi dus şi eu la înmormântarea lui, din respect ...

... dar aşa, a fost doar un fundamentalist insignifiant, iar moartea lui mă lasă rece.


 Pe final, o dedicaţie muzicală :

Religiile - toate sunt la fel

Fie că adepţii lor se numesc creştini, musulmani, mormoni sau oricum altcumva, ele se bazează pe aceeaşi gândire magică şi iraţională. Credibilitatea se rezumă exclusiv la dublul stadard pe care îl comite credinciosul de rând, care îşi consideră religia lui mai credibilă şi mai realistă în comparaţie cu celelalte, pe când privite în ansamblu, sunt toate o apă şi-un pământ.



Oameni buni, fiţi obiectivi !

"Argumentele" anti-ateiste

Suntem martori azi la reacţia deloc slabă a mainstream-ului religios din a noastră ţară împotriva contraculturii ateiste, mai ales după succesul acesteia în 2010. Putem să vedem această reacţie la mai multe niveluri : de la bloggeri şi jurnalişti, până la critica ateismului şi a secularismului la posturile TV. Care este părerea mea ?

Din partea mea, această critică este binevenită, mai ales în contextul în care critica este nu numai dreptul, ci datoria unei societăţi cu adevărat libere. Astfel, orice om care nu este de acord cu mine în privinţa religiei şi a existenţei divinităţiilor (cât şi în alte domenii) este liber să mă critice, iar eu îl respect pentru asta. Desigur, atât timp cât nu recurge la jigniri directe sau la ameninţări, aşa cum o fac 95% din internauţii creştini militanţi.

Însă, nu tot timpul critica este justă. Un exemplu este toată propaganda din jurul pseudo-echivalenţei "ateu= comunist" folosită mai ales de teologi şi de preoţi, din câte am văzut.

Raţionamentul ăsta fals se bazează pe incriminarea ateilor români pe baza faptului că ar face parte din aceaşi categorie cu "comuniştii", cei care au închis, torturat şi executat o mulţime de importanţi oameni de cultură, preoţi, gânditori ... etc. Rezultatul este stârnirea confuziei între ideologia regimului criminal de dinainte de '89 şi ateismul militant.

Desigur că acest pseudo-argument cade sub greutatea afirmaţiilor false care se consideră din start adevărate. Dacă te găndeşti bine, chiar nu are nici un sens în contextul în care majoritatea bloggerilor atei români erau la vârsta la care abia ştiau să formuleze fraze coerente la vremea căderii comunismului, iar unii nici măcar nu erau în concepţie.

O altă faţetă a acestui "argument" este echivocarea "ateu = comunist = nazist = imoral" pe baza faptului că Hitler şi Stalin ar fi fost atei, deci implicit, ateu = imoral. Despre Hitler nu mai încape îndoială că a fost creştin, având în vedere declaraţiile lui, cât despre Stalin, se pare că fost ateu, dar asta nu demonstrează nimic deoarece corelaţia nu implică cazualitate. Am putea ajunge prin acelaşi raţionament la concluzia că toţi oamenii cu mustăţi sunt imorali întrucât Hitler şi Stalin purtau mustăţi.

Când argumentele ce conţin trimiteri la vreo ideologie criminală nu ţin, apar alte raţionamente care "demonstrează" că ateismul este ba credinţă, ba religie, iraţional, nu are legătură cu scepticismul sau ştiinţa, nu are nici un fundament logic .... etc. Am citit o mulţime de variaţii ale acestor argumente şi din câte am văzut, unele chiar sunt corecte din punct de vedere logic, dar am observat un lucru interesant : aceleaşi raţionamente pot demonstra şi că necredinţa în Moş Crăciun sau Zâna Măseluţă este iraţională, ilogică ... etc. Idem pentru orice altă fiinţă imaginară/mitologică pentru care nu există dovezi şi motive raţionale să credem.

Alt argument afumat plasează magnificul neam românesc sub asediul ateismului afirmând că acceptarea socială a ateismului este un atac însăşi la identitatea noastră naţională şi tradiţională. În ciuda componentei alarmiste, cei care-l folosesc nu reuşesc niciodată să explice ce este atât de rău în acceptarea ateismului şi a altor concepţii "occidentale", care presupun viziuni diferite asupra lumii. De altfel, nu ştiu ce rău pot să aducă acestea din moment ce societăţiile care le-au îmbrăţişat par să prospere, dar ştiu foarte bine ce ne-a adus tradiţionalismul : ultranaţionilsm, şovinism, xenofobie, homofobie, izolaţionism, Codreanu ... etc. Nu vreau să se înţeleagă că aş avea ceva cu tradiţiile, trebuie să le respectăm. Însă, când respectul pentru ele intră în contradicţie cu progresul de orice fel, atunci e o problemă.

Concluzie ? Păi ar fi cinstit să spunem că nu prea există motiv pentru care ateismul ar fi într-un mod dăunător socieţăţii, decât unora care au de câştigat de pe seama manipulării religioase. Personal, ateismul şi ireligiozitatea chiar m-au schimbat în mod pozitiv : m-au ajutat să înţeleg că sunt oameni şi oameni pe lumea asta care cred în tot felul de lucruri, iar eu trebuie să accept critica, nu trebuie să-mi impun ideile mele altora şi mai ales, că nu deţin adevărul absolut şi pot să mă înşel.